Pensiunea Ştefănuţ
Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut Pensiunea Stefanut

Obiective turistice

Contact

Adresă: Pensiunea ŞTEFĂNUŢ
Sat Scrind-Frăsinet, nr. 27,
comuna Mărgău, jud. Cluj
Email:
Telefon fix: +40-264.483.177
Telefon mobil: +40-727.894.374
Website: http://pensiunea.stefanut.ro

Satul Scrind-Frăsinet este parte componentă a comunei Mărgău, alături de alte cinci sate (Mărgău, Buteni, Ciuleni, Bociu şi Răchiţele) şi cătunele Doda-Pilii şi Ic Ponor (care aparţin de Răchiţele).

Cu o populaţie puţin peste 200 de locuitori, satul Scrind-Frăsinet este alcătuit din satul Scrind, întins de-a lungul Văii Săcuieului şi Văii Cetăţii, şi cătunul Frăsinet cu gospodării risipite specifice Apusenilor.

Teritoriul comunei Mărgău este traversat de un important drum turistic (Huedin – Călata – Buteni – Mărgău – Scrind – Răchiţele) ce permite accesul în rezervaţia naturală Ponor-Padiş cu deosebita zonă carstică a Cetăţilor Ponorului (distanţa Huedin – Padiş: 58 km).

Pe Valea Săcuieului în aval de zona confluenţei cu pârâul Mărgăuţa prin realizarea unui baraj a luat naştere Lacul Mărgăuţa, situat la aproximativ 1 km de centrul Scrindului. O prezență exotică pentru această zonă o reprezintă arborele de sequoia de pe Dealul Domnului din Săcuieu, cu o vârstă estimată la circa 100 de ani.

Două monumente de arhitectură cu valoare naţională figurează pe lista monumentelor istorice naţionale pe anul 2010 a Ministerului Culturii şi Patrimoniului naţional:

Biserica fortificată „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Mărgău, datând din 1797, este realizată din piatră cioplită şi piatră de râu, clădită, cu turnul clopotului realizat din grinzi, iar naosul şi pronaosul învelite cu tablă. Biserica a fost reconstruită în secolul al XIX-lea cu zid de incintă. Cimitirul bisericii adăposteşte pietre funerare cu valoare deosebită pentru comună.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ciuleni, datând din 1747-1859, este construită din lemn de brad.

Pe teritoriul comunei Mărgău se găsesc trei arii protejate de tip speologic de importanţă naţională, incluse în lista rezervaţiilor naturale din judeţul Cluj şi două zone naturale protejate de importanţă judeţeană:

Peştera Vârfuraşu: situată în bazinul Văii Stanciului din satul Răchiţele, la 1236 m altitudine, cu o lungime de peste 2 km şi o suprafaţă de 1 ha, este declarată monument al naturii; elementele de atracţie sunt depozitele şi cristalele de montmilch, stalagmitele, stalactitele şi coloanele formate din lapte de piatră din galeria fosilă sau scurgerile parietale din Galeria cu Lacuri

Peştera din Piatra Ponorului: situată pe teritoriul sud-vestic al satului Răchiţele, cu o suprafaţă de 2 ha, a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000;

Peştera Mare de pe Valea Firei: rezervaţie naturală cu o suprafaţă de 2 ha, reprezintă o peşteră de mari dimensiuni aşezată pe două niveluri, unul superior alcătuit din numeroase săli şi galerii, şi unul inferior traversat de un râu subteran; este una din cele mai lungi peşteri din România (au fost cercetate galerii ce însumează peste 35 Km, dar se estimează că ar putea atinge 50 Km).

Valea Stanciului şi Cascada Răchiţele: Pe Valea Stanciului, la aproximativ 5 km de centrul satului Răchiţele, se găseşte ascunsă în pădurea de brazi Cascada Vălul Miresei, una dintre cele mai reprezentative din Munţii Apuseni prin căderea în două trepte ce însumează aproximativ 50 m înălţime. Există o legendă locală conform căreia numele cascadei provine de la o întâmplare veche, când o mireasa a căzut de pe stâncile abrupte din zona cascadei, iar voalul rochiei a rămas agăţat pe stânci. Nuntașii ce căutau mireasa s-au oprit în acel loc şi au început sa plângă, formându-se astfel Cascada Vălul Miresei. Pe timpul iernii peretele stâncos al cascadei îngheaţă, oferind un loc excelent pentru căţărat pe gheaţă celor pasionați de acest sport.

Traseul Valea Stanciului – Pietrele Albe – Cascada Vălul Miresei, prin spectaculoasele peşteri unde se practică alpinismul subteran, abrupturi stâncoase apte pentru practicarea alpinismului, sectoare de chei, puncte de belvedere (Pietrele Albe, Piatra Grăitoare), face parte din circuitul turistic al masivului Vlădeasa. În general traseul este unul ușor, dar şi accesibil, putând fi parcurs şi cu mașina.

Traseul Grotelor, de pe valea Stanciului – considerată în literatura de specialitate „cel mai endocarstificat areal geografic calcaros din România” (Ciangă N., Vescan I., Geographia Napocensis, an I, nr 1-2, 2007) este un traseu spectaculos care oferă la fiecare pas minunate puncte de belvedere de-a lungul celor 3 ore de parcurs. Traseul poate fi parcurs doar cu ghid din partea echipei Salvamont Salvaspeo Vlădeasa Cluj întrucât presupune parcurgerea unor porţiuni mai periculoase şi cunoaşterea zonei.

Masivul Vlădeasa, o grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali, străjuieşte la vest teritoriul comunei Mărgău. Cel mai înalt pisc este Vârful Vlădeasa. Cu o altitudine de 1.836 m, este al doilea vârf ca altitudine din Munţii Apuseni. Acesta oferă largi priveliști asupra Stânei de Vale cu vf. Buteasa, Padișului și Bihorului, Muntelui Mare și asupra depresiunii Huedin; în zilele de decembrie, când norii sunt joși si aerul de peste ei este curat, avem posibilitatea să admirăm în depărtări crestele Munților Retezat.

La cabana Vlădeasa, situată la o altitudine de aproximativ 1400 m, se poate ajunge pe traseul Refugiu salvamont Răchiţele – Valea Seacă – Boaică – Pietrele Albe – Drumul Rogojanului – Cabana Vlădeasa, având o durată de 3-4 ore. Pietrele Albe reprezintă un masiv calcaros, cu pereţi abrupţi ce culminează cu Piatra Grăitoare. Aici sunt prezentate în peisaj klippele calcaroase specifice pachetelor de calcare aşezate transgresiv, peste structurile vulcanice mult mai vechi. Cu o imagine spectaculoasă, aceste 2 benzi de calcare orientate N-S au o extensiune de peste 8 km. O privelişte impunătoare oferă şi Stânca Lespezi, cu un perete vertical de peste 300 m, având altitudinea maximă la aproximativ 1100 m.

Lacul de acumulare Beliş Fântânele este un alt obiectiv turistic deosebit ce se află la aproximativ 10 km de satul Scrind-Frăsinet. Cu o suprafață de 9,8 kmp şi o lungime de 13 km, situat la o altitudine de 990 m, a fost amenajat în perioada 1970-1974 cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald. În perioada 1970-1974 locuitorii vechii comune Beliș au fost nevoiți să se strămute pe actualul amplasament al satului. Cătune, precum Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești sau Giurcuța de Jos, sunt acum de domeniul amintirii și doar în verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moți, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Giurcuța de Jos.

Ruinele unui castru roman şi ale unei cetăţi medievale pot fi vizitate la aproximativ 25 km de comuna Mărgău, în localitatea Bologa (pe traseul E 60). Castrul numit Resculum este cea mai veche așezare din zonă specificată în documente. A fost ridicat în jurul anului 106, drept garnizoană a Cohortei II “Hispanorum”, a cărei misiune era, probabil, apărarea graniței Imperiului Roman. Ruinele castrului sunt vizibile și astăzi în locul numit "Grădiște", deși majoritatea zonei a fost folosită ca suprafață agricolă. În apropierea castrului există și ruinele unei băi romane. Pe lângă castru, pe malul opus al râului Săcuieu se află o fortăreață, menționată timp de mai multe secole ca Sebesvár pe majoritatea hărților Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar. Punct strategic pe drumul care ducea la Oradea, fortăreața a servit și drept refugiu pentru populația locală în momente de restriște. A câștigat importanță în secolul al XVII-lea, când otomanii au cucerit Oradea deoarece împiedica acțiunea de colectare a taxelor. Sultanul a ordonat demolarea ei, dar ordinul nu a fost dus la îndeplinire. A fost distrusă însă mai târziu, în urma unei explozii. Turnul și o mare parte din ziduri au mai rămas încă în picioare. La mijlocul secolului al XX-lea turnul și-a pierdut acoperișul, probabil ultimul element din lemn al ruinelor. Tot ceea ce a mai rămas este piatră.